Dimensiune font

Teme

Stil Meniu

Cpanel
 AddThis Social Bookmark Button

Curtea interioara...

Castelul Corvinilor, Curtea interioară

Castelul Corvinilor, Curtea interioară

Sub poartă, la intrare, de ambele părţi, erau bănci de şezut şi cuere pentru corpul de gardă, unde îşi păstrau armele. Muşchetarii aveau cuere separate.

În dreapta, se vede o vatră de foc şi urmele unui coş din cărămidă, totodată şi o pivniţă prin care se putea circula cu subsolul de sub sala cavalerilor.

Aici era camera de tortură şi pivniţele. Lângă pivniţa de la suprafaţă se găseşte o groapă, azi astupată, pe care tradiţia o numeşte puţul cu coase, unde ar fi fost aruncaţi cei condamnaţi la moarte. Evident nu se găseşte nici o urmă, nici o dovadă despre aceasta, totul aparţine lumii basmelor.

În partea stângă se găseşte camera corpului de gardă german, de unde coborâm la bastionul de tortură.

În faţă, lângă capelă, sub o boltitură, unde era în vechime camera perceptoftilui cetăţii, găsim o fântână. Fântâna aceasta are 25,42 m. adâncime şi după tradiţie, 3 prizonieri turci au săpat în stâncă timp de 15 ani, până ce au găsit apă. Acestora li s-ar fi făgăduit libertate, dacă vor da de apă. După terminare, turcii probabil şi-au scris numele pe un bloc de piatră din faţă: Ali, Ibrahim, Mehmet — ceea ce ar putea fi şi un verset din Coran: „Apă ai, suflet n-ai", deoa­rece numele proprii sunt scrise cu litere mici.

Între bastionul acesta şi cetate se găseşte ca­nalul urşilor, unde erau adăpostite, după tradiţie, dife­rite animale sălbatice vii. De la fântână la dreapta era în vechime locuinţa castelanului cetăţii.