Dimensiune font

Teme

Stil Meniu

Cpanel
 AddThis Social Bookmark Button

Matia Corvin şi călugării roşii

Matia Corvin şi călugării roşii, ilustaţie

Matia Corvin şi călugării roşii, ilustaţie

Era pe vremea lui Matia, un baron care avea multe bogăţii şi pentru că simţea că se apropia clipa în care el trebuia să-şi ia rămas bun de la viaţă, se gândi să pună lucrurile la punct şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Aşa că la castelul său au început să se înmulţească vizitele călugărilor roşii care l-au ameţit pe săracul moribund până ce acesta, pe patul de moarte, a întocmit testamentul în favoarea lor. Nobilul nostru mai avea şi un fiu, pe Balint, din care călugării au promis că vor face preot iar după ce va ajunge popă nu mai are nevoie de bunurile pământeşti lor. Şi atât au insistat până bătrânul a acceptat, dar avea totuşi o reţinere. Aşa că îl întrebă pe stareţ:

- Dacă Balint nu doreşte să devină preot ? Atunci nu o să rămână sărac ?

- Aveţi încredere în mine, spuse stareţul. Mă voi îngrijii şi de această situaţie nedorită. Dacă nu doreşte să devină preot atunci mă voi îngrijii personal ca băiatului să nu-i lipsească nimic.

- Nu e chiar aşa, răspunse bătrânul şi încercatul nobil, ci ar trebui să înscriem aceasta şi în testament. Ştiţi părinte, ce ar fi ca eu sa împart averea mea în două: de o parte castelul şi cele 29 de sate care îi aparţin şi de cealaltă, casa de vânătoare şi cele cincizeci de păşuni care îi aparţin, iar călugării să ofere fiului meu, în cazul în care acesta nu doreşte să devină preot, ce doresc ei.

Binenţeles că lui Balint nici prin gând nu i-a trecut să se călugărească sau să devină preot, aşa că i-a părăsit pe călugări şi a plecat la Buda, s-a înrolat la oaste şi cu timpul a devenit căpitan.

Regele Matia, într-o discuţie particulară, l-a întrebat pe acesta de starea materială a familiei şi tare s-a mai supărat de slăbiciunea manifestată de tatăl său atunci când l-a lăsat pe Balint în mâinile lacomilor călugări. Aşa că i-a invitat imediat pe aceştia la Buda ca să rezolve cazul.

Pentru a asculta textul daţi clic pe player.

Toate s-au petrecut după voinţa regelui, aşa că acesta le-a zis călugărilor:

- Mai întâi de toate aş dori să văd şi eu testamentul, zise regele, care imediat primeşte din partea stareţului un toc aurit în care se regăsea râvnitul testament. Regele l-a citit o dată, de două ori după care a zis:

- Este clar!

- Aşa este, răspunseră în cor călugării, ca lumina zilei.

- Dar aş dori să îmi spuneţi şi mie cu ce l-aţi ademenit pe baron de vi l-a încredinţat spre educaţie pe fiul său.

Stareţul a dat din umeri nedumerit de întrebarea regelui.

- Cu nimic! A fost propria lui decizie izvorâtă din prea multă iubire pe care o are faţă de biserică.

Pe feţele nobililor, l-a acest răspuns au apărut zâmbete, dar regele a rămas serios.

- Nu mai are rost să aşteptăm, lucrurile sunt clare, spuse regele către călugări. Care este proprietatea aleasă de domniile voastre ?

- Cea din câmpie, răspunde cu o faţă umilă stareţul, normal că pe cea din câmpie.

- Si voi ceilalţi tot pe cea din câmpie o doriţi ?

- Da, preamărite împărate, răspunseră călugării în cor, din tot sufletul.

- Aşa da, oameni! Vedeţi, este o faptă foarte frumoasă din partea domniilor voastre care arată o generozitate atât de rar întâlnită în timpurile noastre.

Fără a lăsa prea mult timp, regele îl chemă la sine pe Balint şi îi spuse:

- În spiritul şi litera testamentului te pun în posesia proprietăţii din câmpie, dar să nu uiţi niciodată că numai datorită altruismului acestor oameni ţi-ai recăpătat avuţia.

- Doamne….au strigat speriaţi călugării, dar noi…nu asta am spus, noi am declarat că vrem castelul şi satele pentru noi.

- Tocmai de aceea dragii mei supuşi, testamentul de faţă grăieşte aşa: dintre cele două proprietăţi, ce vor călugării, aceea sa fie partea fiului meu. Apoi cu un scurt gest făcu cu mâna porunci ca alaiul să părăsească sala tronului.

Aşa au fost păcăliţi lacomii călugări de către bătrânul baron, şi supărarea le-a fost atât de mare că de atunci s-au certat încontinuu si cred că s-ar mai fi certat şi astăzi dacă între timp nu ar fi murit.

Pentru a asculta textul daţi clic pe player.