Dimensiune font

Teme

Stil Meniu

Cpanel
 AddThis Social Bookmark Button

Cercetările istorice

Castelul Corvinilor, ilustraţie

Castelul Corvinilor, ilustraţie

Cercetările privind castelul de la Hunedoara îşi au începuturile în perioada romantică a literaturii de specialitate, când istoria, arheologia, şi ştiinţele auxiliare legate de acestea erau încă practicate de către diletanţi proveniţi din rândul claselor avute şi care practicau istoria şi arheologia ca pasiune.

Primele informaţii care vizează castelul ne provin prin intermediul călătorilor străini, care vorbesc despre o cetate strălucită şi puternică, săpată în stâncă, în care nu se putea pătrunde decât pe o funie trasă de o macara.

La începutul secolului al XIX-lea castelul şi istoria lui Ioan de Hunedoara atrag atenţia asupra lor, aşa că apar în publicaţiile timpului mai multe articole dintre care cele mai importante sunt cele publicate în intervalul 1830-1833 de către Kenderesi Ferenc.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a organizat cea mai importantă tribună de proclamare a intereselor castelului, Asociaţia Medicilor şi Biologilor din Ungaria, în cadrul căreia s-a creat o emulaţie spirituală care va crea motivaţia necesară începerii lucrărilor de restaurare şi consolidare la castelul de la Hunedoara.

Din această perioadă ne-au rămas două dintre cele mai importante lucrări despre castel, cele scrise de Schmidt Frederic şi Arányi Lajos.

Arányi Lajos a intrat în contact pentru prima dată cu castelul de la Hunedoara în anul 1863, când după ce a participat la o întâlnire a asociaţiei medicilor la Târgu Mureş în drumul către Budapesta acesta a făcut un ocol şi pe la castelul care la impresionat pe chirurgul din Komarom. Aşa că acesta şi-a asumat rolul de portavoce al castelului, publicând mai multe articole în Vasárnapi Ujság şi având mai multe comunicări în cadrul Societatea Medicilor şi Naturaliştilor.

Cartea începe cu o scurtă introducere în 22 de puncte prin care autorul motivează demersul său, urmată de prima parte în care face un istoric al proprietarilor, care în mare măsură este valabil şi astăzi. Urmează o descriere a călătoriei de la Budapesta la Hunedoara, după care urmează descrierea amănunţită a stării castelului în deceniul şapte al secolului al XIX-lea. Explicaţiile planşelor existente din încheiere îi oferă lui Arányi posibilitatea de a mai trece încă o dată în revistă părţile castelului. Datorită planşelor şi descrierii realizare de Arányi această lucrare nu poate lipsi din bibliografia nici unui articol sau lucrare care tratează acest subiect.        

Pentru a asculta textul daţi clic pe player.

La nici un an de zile de la publicarea lucrării lui Arányi Lajos au început lucrările de restaurare conduse de către Schulcz Ferenc, care în şedinţa din 4 martie 1869 a Societăţi Istoricilor din Ungaria a propus transformarea cetăţii nobiliare într-un castel regal de vânătoare, inspirat fiind de realizarea în această perioadă a Imperiului Dualist. În această direcţie sunt realizate planuri, planşe şi desene fără a se ţine cont de etapele de construcţie anterioare, aşa că cetatea de la Hunedoara urma conform proiectelor să fie reconstruită aproape în totalitate.

Din nefericire acesta moare la nici un an de la începerea lucrărilor aşa că locul său va fi luat de către Steindl Imre. Odată cu preluarea conducerii lucrărilor de restaurare de către Steindl, începe o perioadă destul de neagră atât în planul lucrărilor efective cât şi al publicării rezultatelor acestora, aşa că numărul comunicărilor şi articolelor  scade vertiginos.

Dacă lucrările de restaurare au intrat într-o perioadă de acalmie, nu acelaşi lucru îl putem spune despre popularitatea castelului, care în preajma anului 1896, cu ocazia împlinirii a o  mie de ani de la descălecarea maghiarilor în Câmpia Pannoniei a atins cote maxime dar şi datorită arhitectului Alpár Ignác, cel care a pregătit pentru această ocazie un ansamblu care încerca să redea istoria arhitecturii de pe teritoriul Ungariei.

Tot din această perioadă îşi începe activitatea la castel ca ajutor şi ucenic a lui Khuen Antal, Möller István.

Möller a preluat conducerea lucrărilor de restaurare  de la castelul de la Hunedoara în anul 1907 şi le-a condus împreună cu Wertner Mór până în preajma primului război mondial. Möller şi-a propus nu doar cercetarea arheologică ci şi repararea greşelilor făcute de predecesori în timpul lucrărilor de restaurare, încercând, acolo unde mai era posibil, intervenţii în acest sens.

Lucrarea a stârnit valuri şi interes nu doar în rândul istoricilor de artă, ci şi în rândul istoricilor datorită prezentării şi interpretării unei fresce care decorează partea superioară a arcadelor semicirculare în plin centru de la etajul loggiei Aripii Nordice a castelului. Fresca prezintă un şir de patru scene care ar evidentia originea lui Iancu de Hunedoara, aceea ca presupus fiu al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, fiecare scenă decorând câte un câmp.

După primul război mondial responsabilitatea continuării muncii începute de cercetătorii maghiari cade în sarcina istoricilor de artă români. Cel care va sparge gheaţa în domeniu va fi Virgil Vătăşianu care mai întâi în anul 1933, în revista „Boabe de Grâu” şi mai târziu în anul 1959 într-o monografie dedicată istoriei artei în ţările române.

Odată cu împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara, la castel lucrările de restaurare sunt reluate mai întâi sub dubla conducere a lui Virgil Vătăşianu şi a lui Oliver Velescu, primul renunţând la puţin timp.

Pentru a asculta textul daţi clic pe player.

Velescu nefiind de acord cu plasarea primei faze de construcţiei în secolul al XIII-lea, oferă informaţii destul de bogate, în ceea ce priveşte istoricul proprietarilor, este adevărat că unele date astăzi sunt depăşite, iar în încheiere este redactat un itinerar prin castel la care se foloseşte de informaţiile oferite de inventarul întocmit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de Bajoni János pentru stăpânul său Tököly Emeric.

De asemenea lucrările de restaurare au oferit ocazia efectuări de săpături arheologice care ulterior au oferit posibilitatea publicării unor articole privind desfăşurarea şi rezultatele lucrărilor de restaurare. Mai întâi apare în Buletinul Monumentelor Istorice un articol semnat de unul dintre conducătorii lucrărilor, Alexandru Bogdan în care prezintă, din păcate, extrem de lapidar parte din rezultatele cercetărilor, publicarea unor secţiuni care ridică o mulţime de semne de întrebare, iar cronologia etapelor de construcţie sunt aproape identice cu cele prezentate de Möller în articolul publicat la începutul secolului.

Castelul Corvinilor atrage atenţia şi istoricilor fortificaţiilor şi prilejuieşte lui Gheorghe Anghel să publice mai multe articole în care ca punct de noutate introduce ideea construirii Galeriei şi Turnului Ne Boisa în a doua etapă de construcţii realizate lui Ioan de Hunedoara, deci după anul 1446.

După trecerea în mileniul trei se remarcă în studiul cercetării Castelului Corvinilor Radu Lupescu, care repune în discuţie unele din concluziile publicate anterior, începând de la datarea primei faze de construcţie pe care o plasează în secolul al XV-lea, în această problemă el fiind de acord cu Adrian A. Rusu, propune în cazul construirii şi decorării loggiei două faze de realizare a acestora, fiind de părere că decorul arcadelor semicirculare în plin centru este mai târzie. Tot acum publică şi Sisa József un articol despre lucrările de restaurare din secolul al XIX-lea.

Concluzionând, în ceea ce priveşte cercetarea castelului de la Hunedoara, putem remarca trei etape. Cea de pionierat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când se pun bazele documentare prin eforturile depuse de pionierii care au lucrat la Hunedoara. A doua etapă, cea care începe odată cu publicarea articolelor lui Möller, cea de clarificare şi sintetizare a problemelor şi concluziilor, etapă care durează până aproximativ în deceniul opt al secolului al XX-lea, moment după care putem constata începerea celei de a treia etape, cea de repunere în discuţie a unor concluzii anterioare care urmează a fi confirmate sau infirmate de cercetări ulterioare.

Pentru a asculta textul daţi clic pe player.