Dimensiune font

Teme

Stil Meniu

Cpanel
 AddThis Social Bookmark Button

Viaţa într-un castel medieval

Castelul Corvinilor, vedere spre curtea interioară

Castelul Corvinilor, vedere spre curtea interioară

Viaţa în Evul Mediu era adesea periculoasă şi dificilă. Dar existau şi perioade de timp când războiul înceta, recoltele erau bogate şi castelele erau locuinţele nobililor, ale castelanilor şi ale servitorilor.

Un castel medieval era o structură complexă, care găzduia o mulţime de oameni ierahizaţi în funcţie de putere şi responsabilităţi. La vârful acestei ierarhii erau Seniorul şi Doamna sa. Sub privegherea lor responsabilităţiile erau împărţite în două categorii: cea militară şi cea administrativ/domestică. Militarii erau responsabili de antrenamentul de zi cu zi al apărătorilor şi de securitate. Partea administrativ/domestică se ocupa de funcţionarea castelului din punctul de vedere al îmbrăcăminţii, bucătăriei, servirii, curăţării şi al altor probleme legate de conducerea unei comunităţi.

 


Castelul Corvinilor, Capela

Castelul Corvinilor, Capela

Ziua începea dimineaţa, când se schimba garda lauşă, pe turnuri şi ziduri iar servitorii începeau pregătirea mâncării şi a treburilor domestice. Religia era importantă în viaţa de zi cu zi a unui castel, şi de aceea, una dintre principalele îndeletniciri al dimineţii era participarea la slujba religioasă din capela castelului.

Micul dejun consta dintr-o masă uşoară, în mod normal numai pâine şi vin. După micul dejun locuitorii castelului îşi începeau treburile zilnice. Seniorul avea întâlniri în care se ocupa de diplomaţie, comerţ, război, probleme financiare şi juridice. Doamna castelului se ocupa de oaspeţi şi apoi de proiectele sale personale (precum cusutul, supervizarea servitorilor). Cavalerii şi scutierii se antrenau (cu spada sau alte arme). Copii participau la lecţii care includeau şi religia. Servitorii castelului se ocupau de serviciile ce le fuseseră desemnate: grăjdarii se îngrijeau de cai, bucătarii găteau mesele. De asemenea castelul mai găzduia meşteşugari precum fierarul, tâmplarul sau zidarul.

Între orele 10 ale dimineţii şi prânz se servea ceea ce pe atunci se numea cină. Acest moment era extrem de important pentru rezidenţii castelului, iar dacă aceştia aveau oaspeţi cina devenea un eveniment festiv şi îndelungat. Cina începea întotdeauna cu o rugăciune. Consta dintr-o varietate de feluri de mâncare precum carne de porc sau vită şi legume precum fasolea şi mazărea. Se serveau de asemenea fructe ca merele şi perele. Iar când castelul avea o perioadă de prosperitate deosebită, masa era aşezonată cu mâncăruri şi mirodenii rare şi exotice precum zahăr, orez, migdale, stafide, rodii. În timpul cinei, mai ales dacă la ea participau oaspeţi importanţi îşi făceau apariţia trubadurii, care întreţineau mesenii cu glume, poveşti şi muzică.

După cină castelanii şi oaspeţii lor participau la activităţi în aer liber: călărie, concursuri de tras cu arcul, vânătoare, vânătoare cu şoimi, jocuri precum şah sau dame.

După masa se servea o cină uşoară, ce consta din unul sau două feluri de mâncare sau degustare de brânzeturi. Seara se mai servea o cină după care toată lumea se retrăgea în dormitoare.

Pentru a asculta textul daţi clic pe player.